ATRIBUȚII

Inspectoratul îndeplinește următoarele atribuții principale:

• planifica si desfasoara inspectii, controale, verificari si alte actiuni de prevenire privind modul de aplicare a prevederilor legale si stabileste masurile necesare pentru cresterea nivelului de securitate al cetatenilor si bunurilor;
• elaboreaza studii, prognoze si analize statistice privind natura si frecventa situatiilor de urgenta produse si propune masuri în baza concluziilor rezultate din acestea;
• desfasoara activitati de informare publica pentru cunoasterea de catre cetateni a tipurilor de risc specifice zonei de competenta, masurilor de prevenire, precum si a conduitei de urmat pe timpul situatiilor de urgenta;
• participa la elaborarea reglementarilor specifice zonei de competenta si avizeaza dispozitiile în domeniul prevenirii si interventiei în situatii de urgenta, emise de autoritatile publice locale si cele deconcentrate/descentralizate;
• emite avize si autorizatii, în conditiile legii;
• monitorizeaza si evalueaza tipurile de risc;
• participa la elaborarea si derularea programelor pentru pregatirea autoritatilor, serviciilor de urgenta voluntare si private, precum si a populatiei;
• organizeaza pregatirea personalului propriu;
• executa, cu forte proprii sau în cooperare, operatiuni si activitati de înstiintare, avertizare, alarmare, alertare, recunoastere, cercetare, evacuare, adapostire, cautare, salvare, descarcerare, deblocare, prim ajutor sau asistenta medicala de urgenta, stingere a incendiilor, depoluare, protectie N.B.C. si decontaminare, filtrare si transport de apa, iluminat, asanare de munitie neexplodata, protectie a bunurilor materiale si valorilor din patrimoniul cultural, acordare de sprijin pentru supravietuirea populatiei afectate si alte masuri de protectie a cetatenilor în caz de situatii de urgenta;
• controleaza si îndruma structurile subordonate, serviciile publice si private de urgenta;
• participa la identificarea resurselor umane si materialelor disponibile pentru raspuns în situatii de urgenta si tine evidenta acestora;
• stabileste conceptia de interventie si elaboreaza/coordoneaza elaborarea documentelor operative de raspuns;
• avizeaza planurile de raspuns ale serviciilor de urgenta voluntare si private;
• planifica si desfasoara exercitii, aplicatii si alte activitati de pregatire, pentru verificarea viabilitatii documentelor operative;
• organizeaza banca de date privind interventiile, analizeaza periodic situatia operativa si valorifica rezultatele;
• participa cu grupari operative/solicita sprijinul gruparilor operative stabilite si aprobate pentru/la interventii în zona/în afara zonei de competenta;
• participa la actiuni de pregatire si interventie în afara teritoriului national, în baza acordurilor la care statul român este parte;
• participa la cercetarea cauzelor de incendiu, a conditiilor si împrejurarilor care au determinat ori au favorizat producerea accidentelor si dezastrelor;
• stabileste, împreuna cu organele abilitate de lege, cauzele probabile ale incendiului;
• controleaza respectarea criteriilor de performanta, stabilite în conditiile legii, în organizarea si dotarea serviciilor voluntare si private, precum si activitatea acestora;
• constata si sanctioneaza, prin personalul desemnat, încalcarea dispozitiilor legale din domeniul de competenta;
• desfasoara activitati privind solutionarea petitiilor în domeniul specific;

ISTORIC POMPIERI

                                                                 

Istoria luptei împotriva focului scăpat de sub supravegherea omului se pierde în negura vremurilor şi pe teritoriul Maramureşului. viaţa de zi cu zi a populaţiei oraşelor şi  comunelor din zona, preocupările acesteia pentru a-şi dezvolta permanent gospodăria au fost, pe parcursul existenţei lor seculare, afectate de nenumărate ori de distrugerile incendiilor produse de fenomenele naturale, neglijenţa locuitorilor, ori de atacurile  năvălitorilor. In faţa cetăţenilor, incendiul era o adevărată catastrofă, deoarece lipsa mijloacelor adecvate de stingere şi inexistenta formelor corespunzătoare de intervenţie, în raport cu mărimea sinistrului, conduceau la consecinţe deosebit de grave.
         Despre existenţa oraşului  Baia Mare, cele mai vechi documente datează din 1329, când denumirea oficială a sa era  “Civitas de Rivulo Dominarum „. In 1391 se numea „Râul Doamnelor”, iar în 1469 ” Castellum Rivuli Dominarum”.

           In anul 1347 viaţa oraşului era atât de dezvoltată încât, la vremea respectiva se aprecia, ca atare, o existenţă a localităţii de cel puţin cinci secole.
           Locuitorii oraşului au avut de luptat cu focul, frecvent, pe tot timpul desfăşurării activităţii lor, de-a lungul secolelor. Posibilitatea apariţiei acestor evenimente grave nu se putea înlătura.  Construcţiile, având diverse destinaţii, erau executate din  materiale, în bună parte combustibile, cu densitate suficient de  mare.   Nenumăratele incendii, care provocau distrugeri considerabile, atât locuitorilor cât şi administraţiei vremii, au impus adoptarea a o serie de măsuri pentru lichidarea surselor de producere şi limitarea efectelor propagării lor.

          Documentele precizează că, în evul mediu, în urma unor incendii de amploare, se realiza şi sistematizarea oraşului. Se îndreptau străzile, se lărgeau pieţele şi se stabileau chiar  unele reguli de protecţie împotriva focului, la construirea noilor case. Tot din vremea anului 1347 se cunoaşte despre construirea celei mai mari biserici gotice  din  cetatea Băii. Dezvoltarea economică, culturală şi spirituală a zonei a determinat amenajarea acestei construcţii, uriaşe pentru acea vreme. Acesteia i se va ataşa turnul ” Sfântul Ştefan”, in urma hotărârii voievodului Iancu de Hunedoara, începând cu anul 1446.  Construcţia va fi terminată, după moartea fulgerătoare a voievodului, de către fiul acestuia, regele Matei Corvin, la 1468. De-a lungul vieţii lui, turnul a fost locul din care se puteau observa incendiile, se supraveghea oraşul, fiind un permanent reper pentru orăşeni sau pentru  străinii sosiţi în zonă. Cu toate că, din turnul devenit clopotniţa bisericii, se asigura  observarea şi anunţarea incendiilor izbucnite în zonă, construcţia lui nu a fost ferită de astfel de evenimente. Mai cu seamă descărcările electrice atmosferice din anii 1561, 1769, 1806, 1868, au provocat incendierea  ansamblului constructiv, fiind necesare ample lucrări de reconstruire a Turnului şi bisericii.

         După incendiul din 1769, insă, biserica nu a mai fost reconstruită. Din resturile de materiale de construcţie s-au executat alte construcţii bisericeşti,
oraşul fiind străjuit doar de ” Turnul lui Ştefan”, care există şi în zilele noastre.
In jurul anului 1510, regele Ioan Sigismund dispune construirea unei monetării în teritoriul oraşului. Aceasta a funcţionat până în anul 1864, când a ars în întregime, nemaifiind reconstruită.

         In 1567, partea de sud a oraşului a fost distrusă de un alt incendiu. Inclusiv biserica  „Sfântul Martin” a fost afectată. In urma mai multor asemenea evenimente, doar după 1641,  cu mari cheltuieli s-a amenajat, în teritoriul oraşului, o reţea de apă confecţionată din conducte de lemn, fier, cupru, lut ars şi chiar sticlă. Apa era adusă în reţea din Valea Flămândă. Ziua de 18 martie 1705 a fost o altă zi sumbră pentru locuitorii oraşului Baia Mare.

       

ISTORIC PROTECȚIE CIVILĂ  

      Protecția Civilă în județul Maramureș          

În perioada 1952-1978 sub forma Statului major de apărare locală antiaeriană în subordinea Ministerului de Interne, iar din 1967 în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, în cadrul Centrului Militar Judeţean, până în 1973;

 În perioada 1978-1996 sub forma Statului major de apărare civilă în subordinea nemijlocita a Comandamentului Protectiei Civile (Ministerul Apararii Nationale), exceptând perioada 1990-1994 când a functionat în cadrul Comandamentului Militar Judetean Maramures;

       Din anul 1996 sub forma Inspectoratului de Protectie Civila Judetean în subordinea nemijlocita a Comandamentului Protectiei Civile (Ministerul Apararii Nationale).

       Din anul 1974 Inspectoratul de Protectie Civila Judetean functioneaza în actualul sediu unde s-a amenajat depozitul de materiale si Centrul Judetean de Pregatire;

          Conducerea Inspectoratului de Protectie Civila s-a realizat de catre cpt(mr) Petran Vasile în perioada 1952-1959, cpt(col) Grigor Z. Mihai în perioada 1959-1983, cpt(col) Ardusatan Dumitru in prioada 1983-2001 si din 2001 de catre mr. Nour Eugen  .

      Sub diversele sale denumiri Inspectoratul de Protectie Civila Judetean a organizat structurile de protectie civila, a coordonat realizarea unui sistem de înstiintare-alarmare compus din sirene electrice în toate localitatile urbane si rurale, sirene dinamice în municipiile Baia Mare, Sighetu Marmatiei si orasele Baia Sprie si Cavnic, sirene electronice in municipiile Baia Mare si Sighetu Marmatiei iar postul de înstiintare al Comisiei Judetene de Aparare Impotriva Dezastrelor dispune de un sistem informatic cu localitatile urbane.

       S-au realizat puncte de conducere a actiunilor de protectie civila si s-a dezvoltat fondul de adapostire îndeosebi în municipiile Baia Mare si Sighetu Marmatiei.

        În perioada 1976-1989 s-au asigurat salariatilor (contra cost) circa 85.000 masti contra gazelor si truse sanitare antichimice.

       Pentru pregatirea structurilor de protectie civila s-au desfasurat în anii 1976, 1981, 1985, 1991, 1996 si 2002 aplicatii interjudetene de comandament cu transmisiuni si ocuparea punctelor de conducere, pe timpul carora s-au desfasurat exercitii de alarmare publica si exercitii de interventie.

      Inspectoratul de Protectie Civila Judetean a avut o activitate apreciata de conducerea judetului pe timpul inundatiilor din 1970, 1993, 1995, 1998, 2000, alunecarilor de teren din anul 1980 si 1999, contaminarii radioactive cauzata de avarierea  C.N.E. Cernobâl din 1986, precum si urmarile cauzate de accidentul tehnologic de la S.C.Aurul S.A.